miercuri, 9 martie 2011
2 Lumi
Traiesc in 2 lumi diferite. Foarte diferite!
Una e cea in care am vietuit timp de foarte multi ani si care mi-a adus satisfactii la nivel de bob de orez. Si mi se parea normal sa primesc doar atat pentru ca toti primeau/primesc DOAR atat. Cand te dai peste cap sa rezolvi o problema aproape imposibila, dupa dardait in frig, nemancat & obosit ca naiba si cand vii si-i spui sefului ca TU (mandru esti de tine....) ai rezolvat nastupenia, el se uita la tine cu ochi straini si goi si-ti raspunde ca "da, bine" in cel mai bun caz. Asa stie el sa te onoreze... Si atat! Salariul tau nu creste,orele de program nu se imputineaza, pe lista de disponibilizari poti fi oricand din diverse motive, sanatatea ti se duce naibii (nervii ti se chircesc, reumele ti se preumbla prin bietele tale os'cioare, oboseala te trimite pe taramul cosmarurilor) si tu nu realizezi prea tare ce se intampla pentru ca am fost educati ca asa e NORMAL.
Mi se pare straniu ca un director nu e in stare sa-ti stranga mana si sa-ti multumeasca cuvantand...Ma rog, e NORMAL sa se poarte ca un vataf, nu ? Cu toate ca salariul pe care-l ia (o-hooooo) are un rand si din pielea ta.
Ca sa nu mai vorbim de "concurenta neloiala" servita cu consecventa de catre unii dintre colegi. Asta ar fi in mare descrierea lumii in care eu mi-am petrecut cea mai mare parte din viata. Poate ca la tine nu e asa si asta inseamna ca ai mult noroc.
"Lumea" in care eu am intrat de ceva vreme este cea in care mi-as fi dorit sa fiu mereu. Eu si familia mea.Si prietenii mei. Si toti, daca s-ar putea. Dar eu nu aveam de unde sti cum este, atat timp cat refuzam sa inteleg mecanismul.
Incet-incet, cu rabdare si prietenie s-au gasit oameni care sa ma ajute sa pricep. Mi se pare idealul pe pamant: oamenii nu se invidiaza pentru rezultatele obtinute deoarece fiecare e la nivelul pe care si-l doreste si pentru care a muncit; atunci cand tu castigi bani cei din jur se uita cu admiratie la tine pentru ca stiu cat ai muncit.Si devii un exemplu !
Niciodata-Niciodata nu vei fi concediat (doar tu o poti face, renuntand), fiecare progres al tau(oricat de mic) va fi aplaudat la scena deschisa si toata lumea te va felicita si imbratisa pentru realizarile tale.
Nu e idealul pe Pamant?
Una e cea in care am vietuit timp de foarte multi ani si care mi-a adus satisfactii la nivel de bob de orez. Si mi se parea normal sa primesc doar atat pentru ca toti primeau/primesc DOAR atat. Cand te dai peste cap sa rezolvi o problema aproape imposibila, dupa dardait in frig, nemancat & obosit ca naiba si cand vii si-i spui sefului ca TU (mandru esti de tine....) ai rezolvat nastupenia, el se uita la tine cu ochi straini si goi si-ti raspunde ca "da, bine" in cel mai bun caz. Asa stie el sa te onoreze... Si atat! Salariul tau nu creste,orele de program nu se imputineaza, pe lista de disponibilizari poti fi oricand din diverse motive, sanatatea ti se duce naibii (nervii ti se chircesc, reumele ti se preumbla prin bietele tale os'cioare, oboseala te trimite pe taramul cosmarurilor) si tu nu realizezi prea tare ce se intampla pentru ca am fost educati ca asa e NORMAL.
Mi se pare straniu ca un director nu e in stare sa-ti stranga mana si sa-ti multumeasca cuvantand...Ma rog, e NORMAL sa se poarte ca un vataf, nu ? Cu toate ca salariul pe care-l ia (o-hooooo) are un rand si din pielea ta.
Ca sa nu mai vorbim de "concurenta neloiala" servita cu consecventa de catre unii dintre colegi. Asta ar fi in mare descrierea lumii in care eu mi-am petrecut cea mai mare parte din viata. Poate ca la tine nu e asa si asta inseamna ca ai mult noroc.
"Lumea" in care eu am intrat de ceva vreme este cea in care mi-as fi dorit sa fiu mereu. Eu si familia mea.Si prietenii mei. Si toti, daca s-ar putea. Dar eu nu aveam de unde sti cum este, atat timp cat refuzam sa inteleg mecanismul.
Incet-incet, cu rabdare si prietenie s-au gasit oameni care sa ma ajute sa pricep. Mi se pare idealul pe pamant: oamenii nu se invidiaza pentru rezultatele obtinute deoarece fiecare e la nivelul pe care si-l doreste si pentru care a muncit; atunci cand tu castigi bani cei din jur se uita cu admiratie la tine pentru ca stiu cat ai muncit.Si devii un exemplu !
Niciodata-Niciodata nu vei fi concediat (doar tu o poti face, renuntand), fiecare progres al tau(oricat de mic) va fi aplaudat la scena deschisa si toata lumea te va felicita si imbratisa pentru realizarile tale.
Nu e idealul pe Pamant?
duminică, 30 ianuarie 2011
Network TwentyOne
Peste o luna se face un an de cand sunt in "lumea N21".
Fascinant !!!
Dincolo de calitatea incontestabila a produselor amway, programul de pregatire N21 este fabulos. Am invatat intr-un an cat in tot timpul petrecut in anii lungi de scoala.
Interesant, sau ce ???
Atat m-am opus (avusesem o experienta neplacuta in trecutul indepartat), atat de inchisa am avut mintea, incat am fost la un fir de pana de porumbel sa ratez "intalnirea". Mi se parea ca "oamenii amway" incearca sa-mi spele creierul, iar eu eram tare pe pozitie. Am fost foarte aproape sa nu ma poata clinti nimeni din putinatatea mintii mele.
La multe insistente ( ma rog, ii faceam prietenei mele o favoare...) am inceput sa citesc o carte pe care mi-a dat-o intr-o seara. Cata tenacitate in a deschide ochii unui om...
Era "Tata bogat, tata sarac. Educatia financiara in familie" scrisa de Robert Kiyosaki. M-a dat peste cap tot ce am citit. Am terminat-o repede si i-am cerut tot ce mai avea scris de acest om.
„Principalul motiv pentru care oamenii se lupta cu dificultatile financiare este acela ca au trecut prin scoala fara sa invete nimic despre bani. Rezultatul este ca invata sa lucreze pentru bani… dar nu invata niciodata sa puna banii sa actioneze pentru ei.“, Robert T. Kiyosaki Stiati asta? Eu cred ca stiam, dar nu constientizam.
Mi-au trecut repede prin minte toti anii de scoala; eu am terminat un liceu economic, sectia contabilitate :))) Misto, nu ???
In toti anii nimeni nu ne-a facut educatie financiara de adevaratelea, nimeni nu ne-a invatat despre puterea gandului, despre perseverenta, consecventa si VISE. Pe unele din ele le intuiam, erau acolo jos in minte, abia prizarite; invatate prin metoda "luat peste bot".
Acum citesc o alta carte "Totul depinde de tine" scrisa de Thomas B.Smith. Si-mi place ceva la nebunie; e o poezie scrisa nu de el, dar de care el se foloseste pentru a fi mai limpede; am sa scriu doar cateva randuri din ea:
"Trebuie sa avem VIZIUNEA DE A NE VEDEA potentialul
Si CREDINTA DE A CREDE ceea ce vedem;
Apoi CURAJUL DE A ACTIONA cu convingere,
Pentru a deveni ceea ce Dumnezeu NE-A FACUT sa fim !
Astfel, sa ai puterea si curajul
De a cuceri ORICE alegi;
Cel ce NICIODATA NU INCEPE
Este sortit sa piarda PE VECI! "
Heartsill Wilson
Din punctul meu de vedere ECHIPA din care faci parte este extrem de importanta. Sunt atat de norocoasa !!!Eu sunt in "linia" Janos Demeter - Catalin Caras - Germina Botezatu.
Acum, dupa intelegerea mecanismului (cat de cat...), as vrea sa am capacitatea sa fac pe toata lumea din jurul meu sa priceapa beneficiile fabuloase ale acestui sistem de consultanta. Dar inteleg cand ei nu inteleg, pentru ca si eu am fost ca ei.
Doar ca eu am avut noroc!!!
Fascinant !!!
Dincolo de calitatea incontestabila a produselor amway, programul de pregatire N21 este fabulos. Am invatat intr-un an cat in tot timpul petrecut in anii lungi de scoala.
Interesant, sau ce ???
Atat m-am opus (avusesem o experienta neplacuta in trecutul indepartat), atat de inchisa am avut mintea, incat am fost la un fir de pana de porumbel sa ratez "intalnirea". Mi se parea ca "oamenii amway" incearca sa-mi spele creierul, iar eu eram tare pe pozitie. Am fost foarte aproape sa nu ma poata clinti nimeni din putinatatea mintii mele.
La multe insistente ( ma rog, ii faceam prietenei mele o favoare...) am inceput sa citesc o carte pe care mi-a dat-o intr-o seara. Cata tenacitate in a deschide ochii unui om...
Era "Tata bogat, tata sarac. Educatia financiara in familie" scrisa de Robert Kiyosaki. M-a dat peste cap tot ce am citit. Am terminat-o repede si i-am cerut tot ce mai avea scris de acest om.
„Principalul motiv pentru care oamenii se lupta cu dificultatile financiare este acela ca au trecut prin scoala fara sa invete nimic despre bani. Rezultatul este ca invata sa lucreze pentru bani… dar nu invata niciodata sa puna banii sa actioneze pentru ei.“, Robert T. Kiyosaki Stiati asta? Eu cred ca stiam, dar nu constientizam.
Mi-au trecut repede prin minte toti anii de scoala; eu am terminat un liceu economic, sectia contabilitate :))) Misto, nu ???
In toti anii nimeni nu ne-a facut educatie financiara de adevaratelea, nimeni nu ne-a invatat despre puterea gandului, despre perseverenta, consecventa si VISE. Pe unele din ele le intuiam, erau acolo jos in minte, abia prizarite; invatate prin metoda "luat peste bot".
Acum citesc o alta carte "Totul depinde de tine" scrisa de Thomas B.Smith. Si-mi place ceva la nebunie; e o poezie scrisa nu de el, dar de care el se foloseste pentru a fi mai limpede; am sa scriu doar cateva randuri din ea:
"Trebuie sa avem VIZIUNEA DE A NE VEDEA potentialul
Si CREDINTA DE A CREDE ceea ce vedem;
Apoi CURAJUL DE A ACTIONA cu convingere,
Pentru a deveni ceea ce Dumnezeu NE-A FACUT sa fim !
Astfel, sa ai puterea si curajul
De a cuceri ORICE alegi;
Cel ce NICIODATA NU INCEPE
Este sortit sa piarda PE VECI! "
Heartsill Wilson
Din punctul meu de vedere ECHIPA din care faci parte este extrem de importanta. Sunt atat de norocoasa !!!Eu sunt in "linia" Janos Demeter - Catalin Caras - Germina Botezatu.
Acum, dupa intelegerea mecanismului (cat de cat...), as vrea sa am capacitatea sa fac pe toata lumea din jurul meu sa priceapa beneficiile fabuloase ale acestui sistem de consultanta. Dar inteleg cand ei nu inteleg, pentru ca si eu am fost ca ei.
Doar ca eu am avut noroc!!!
marți, 6 aprilie 2010
Well !
De la ultima postare, m-am tot documentat. Am mers la open-uri, am fost la un BBS. Dar mai ales am fost in echipa. Probabil, asta mi-a lipsit la prima mea incercare Amway. ECHIPA !
Prima data n-am inteles decat ca eu trebuie sa vand niste produse si daca am sa vand suficient de multe (woooow), am sa ajung 21%.
Acum – avand experienta traumatizanta anterioara - am cantarit foarte bine lucrurile si m-am documentat. Si deocamdata tot in documentare sunt. Probabil toata viata am sa am ceva nou de invatat. Si ma refer strict la aceasta afacere. Pentru ca domeniul e vast, dar parca incet-incet se ridica un val.
Am priceput deja ca Amway chiar e o afacere. Ca oricare alta. Produsele existente in Amway, sunt produse pe care le gasesti in absolut orice magazin care se respecta. Difera DOAR : calitatea (superioara a produselor amway), modul de distributie, faptul ca pentru cine e in sistem plateste cu 30% mai putin (cu posibilitatea de a se micsora pretul de cumparare), garantia de satisfactie ( ceea ce inseamna ca daca ai cumparat un produs amway, l-ai folosit si nu ti-a placut sau priit, il poti returna fara probleme si-ti primesti banii inapoi), faptul ca – in functie de vanzari ori consum – primesti bonusuri si-ti mai sunt aduse si la adresa ta sau unde alt’undeva doresti. Cam atat imi aduc eu aminte acum. DOAR ASTEA AR FI – in mare - DIFERENTELE. In rest, e cam la fel. Si ca orice afacere, o faci sau nu.
M-am intrebat cum fac eu daca vreau sa-mi deschid, sa zicem o farmacie. Am nevoie de locatie, angajati, apoi vin cheltuielile inerente. Deci prefer sa-mi deschid un magazin de comert ( peste 7.000 de produse) pe internet.
Daca am o farmacie sau orice alt tip de magazin, eu trebuie ca dupa ce-mi aranjez cat de frumos cred eu incinta si aduc marfa, sa ma asez frumos la „tejghea“ si sa astept clientii. Care vin sau nu, in functie de cat si cum am stiut sa-mi promovez afacerea. O vecina si-a deschis chiar o farmacie, in celalalt capat al orasului. Si reclama a inceput s-o faca pe scara blocului. Ea aducea medicamente pentru noi. Nu mai mergeam la farmacia din complexul comercial. La orice ora din zi sau noapte aveam medicamente, sfaturi competente si bunavointa. Apoi , noi vecinii am vorbit cu rude sau prieteni. Si asa, incet-incetisor, afacerea a inceput sa creasca. Bineinteles, nu fara munca. Programul la farmacie este de la 8 dim. pana la 8 seara. Si lucreaza doar vecina si fiica ei. Le este greu, dar a inceput sa mearga. Si marfa uneori le este adusa la farmacie pe comanda, alteori trebuie sa mearga la Bucuresti.
Fratele meu mi-a spus zilele trecute ca el imi face o favoare sa intre in afacerea mea. Si mi-a mai spus ca s-ar putea sa vorbeasca cu ceva prieteni din alt judet sa intre in afacere, dar cine-i plateste lui drumul pana acolo? El inca e opac: nu intelege ca favoarea i-am facut-o eu sa-i vorbesc CORECT despre aceasta oportunitate. Si favoarea de a face parte dintr-o echipa de exceptie. Adevarul e ca si eu gandeam la fel.
Daca ar fi avut o afacere clasica, cine i-ar fi platit lui drumul pana la depozitele din marginea Bucurestiului (de ex.) ca sa-si aduca marfa in magazin?
Deci, AMWAY e o afacere ca oricare alta. Ca “sa-ti mearga”, trebuie sa te scolarizezi : sa faci cursuri, sa citesti, sa mergi la seminarii unde unii mai experimentati ca tine iti pot da sfaturi bune.
Cunosc pe cineva care si-a facut o societate la care principalul obiect de activitate este montarea de centrale termice. A trebuit ca el si inca trei salariati sa mearga la Ploiesti (cred ca vreo luna), sa faca niste cursuri speciale. La urma s-a dat un examen in urma caruia fiecare a obtinut un atestat care a permis societatii sa primeasca aprobare pentru desfasurarea acestui tip de activitate. Probabil s-au cheltuit bani multi la Ploiesti. O luna, 4 persoane, cazare, mancare, cursuri platite…. Si el era abia la inceput. Stiu din auzite ca i-a fost foarte greu. A respectat “ reteta” , si si-a facut reclama cum a stiut el mai bine ( pe bani buni, evidet). In “lumina” noilor evenimente, nu stiu cum ii merge.
Afacerea mea acum e un magazinul AMWAY cu 7.000 de produse din care 1.500 exclusive care beneficiaza de garantia de satisfactie.
Daca e sa ma intrebati pe mine,ingredientele definitorii in reusita oricarei afaceri sunt VISUL si ECHIPA.
Prima data n-am inteles decat ca eu trebuie sa vand niste produse si daca am sa vand suficient de multe (woooow), am sa ajung 21%.
Acum – avand experienta traumatizanta anterioara - am cantarit foarte bine lucrurile si m-am documentat. Si deocamdata tot in documentare sunt. Probabil toata viata am sa am ceva nou de invatat. Si ma refer strict la aceasta afacere. Pentru ca domeniul e vast, dar parca incet-incet se ridica un val.
Am priceput deja ca Amway chiar e o afacere. Ca oricare alta. Produsele existente in Amway, sunt produse pe care le gasesti in absolut orice magazin care se respecta. Difera DOAR : calitatea (superioara a produselor amway), modul de distributie, faptul ca pentru cine e in sistem plateste cu 30% mai putin (cu posibilitatea de a se micsora pretul de cumparare), garantia de satisfactie ( ceea ce inseamna ca daca ai cumparat un produs amway, l-ai folosit si nu ti-a placut sau priit, il poti returna fara probleme si-ti primesti banii inapoi), faptul ca – in functie de vanzari ori consum – primesti bonusuri si-ti mai sunt aduse si la adresa ta sau unde alt’undeva doresti. Cam atat imi aduc eu aminte acum. DOAR ASTEA AR FI – in mare - DIFERENTELE. In rest, e cam la fel. Si ca orice afacere, o faci sau nu.
M-am intrebat cum fac eu daca vreau sa-mi deschid, sa zicem o farmacie. Am nevoie de locatie, angajati, apoi vin cheltuielile inerente. Deci prefer sa-mi deschid un magazin de comert ( peste 7.000 de produse) pe internet.
Daca am o farmacie sau orice alt tip de magazin, eu trebuie ca dupa ce-mi aranjez cat de frumos cred eu incinta si aduc marfa, sa ma asez frumos la „tejghea“ si sa astept clientii. Care vin sau nu, in functie de cat si cum am stiut sa-mi promovez afacerea. O vecina si-a deschis chiar o farmacie, in celalalt capat al orasului. Si reclama a inceput s-o faca pe scara blocului. Ea aducea medicamente pentru noi. Nu mai mergeam la farmacia din complexul comercial. La orice ora din zi sau noapte aveam medicamente, sfaturi competente si bunavointa. Apoi , noi vecinii am vorbit cu rude sau prieteni. Si asa, incet-incetisor, afacerea a inceput sa creasca. Bineinteles, nu fara munca. Programul la farmacie este de la 8 dim. pana la 8 seara. Si lucreaza doar vecina si fiica ei. Le este greu, dar a inceput sa mearga. Si marfa uneori le este adusa la farmacie pe comanda, alteori trebuie sa mearga la Bucuresti.
Fratele meu mi-a spus zilele trecute ca el imi face o favoare sa intre in afacerea mea. Si mi-a mai spus ca s-ar putea sa vorbeasca cu ceva prieteni din alt judet sa intre in afacere, dar cine-i plateste lui drumul pana acolo? El inca e opac: nu intelege ca favoarea i-am facut-o eu sa-i vorbesc CORECT despre aceasta oportunitate. Si favoarea de a face parte dintr-o echipa de exceptie. Adevarul e ca si eu gandeam la fel.
Daca ar fi avut o afacere clasica, cine i-ar fi platit lui drumul pana la depozitele din marginea Bucurestiului (de ex.) ca sa-si aduca marfa in magazin?
Deci, AMWAY e o afacere ca oricare alta. Ca “sa-ti mearga”, trebuie sa te scolarizezi : sa faci cursuri, sa citesti, sa mergi la seminarii unde unii mai experimentati ca tine iti pot da sfaturi bune.
Cunosc pe cineva care si-a facut o societate la care principalul obiect de activitate este montarea de centrale termice. A trebuit ca el si inca trei salariati sa mearga la Ploiesti (cred ca vreo luna), sa faca niste cursuri speciale. La urma s-a dat un examen in urma caruia fiecare a obtinut un atestat care a permis societatii sa primeasca aprobare pentru desfasurarea acestui tip de activitate. Probabil s-au cheltuit bani multi la Ploiesti. O luna, 4 persoane, cazare, mancare, cursuri platite…. Si el era abia la inceput. Stiu din auzite ca i-a fost foarte greu. A respectat “ reteta” , si si-a facut reclama cum a stiut el mai bine ( pe bani buni, evidet). In “lumina” noilor evenimente, nu stiu cum ii merge.
Afacerea mea acum e un magazinul AMWAY cu 7.000 de produse din care 1.500 exclusive care beneficiaza de garantia de satisfactie.
Daca e sa ma intrebati pe mine,ingredientele definitorii in reusita oricarei afaceri sunt VISUL si ECHIPA.
miercuri, 17 martie 2010
ECHIPA CONTEAZA
Pana sa ma inscriu din nou in Amway nu m-am intrebat prea adanc de ce nu mi-a placut in prima echipa. Credeam ca asa e “modelul”. Ca “astia” umbla sa te vaneze ca sa intri in afacerea LOR si sa scoata profit de pe urma prostiei tale. Multa lume gandeste asa si la ora actuala. Indrumatoarea mea de la aceea vreme (acum vreo 8 ani) se straduia micuta sa ma faca sa ma simt bine, dar nu reusea sa-mi transmita decat ceva de genul “esti prea slaba pentru dantura mea”. Venea un danf de superioritate care ma determina sa-i trimit in gand o urare de “mars ca ma iriti”. Mai mult decat atat, nu era singura care transmitea asta, tot ce era sub indrumarea ei avea- evident- cam acelasi comportament.
Daca acum mi se pare benefic pentru mine sa merg la toate open-urile ( din convingere si apoi din motiv de salvare a pielii pentru urmatorii ani), atunci imi era f. greu sa suport ca in fiecare marti sa ma prezint in locatia stabilita. Si nu m-a facut sa inteleg/simt ca EU am nevoie de afacerea asta. Mi-a transmis doar ca EA are nevoie de mine ca sa poata ajunge la un anumit nivel.
La open-uri lucrurile erau (din pct.meu de vedere) plictisitoare. Saptamana de saptamana vorbeau doar ele prin rotatie in fata salii. Invitatii erau extrem de rari (nu inteleg de ce). Ma asezam frumos pe scaun si incepea distractia mea personala. Ma uitam ca se straduiau sa fie imbracate “marca”, dar de multe ori dadeau cu oistea in gard. De ex. era o tanti trecuta de 50 de ani, caloasa si cu clontul la ea mereu. Se prezenta intotdeauna in cate o fusta scurta(cam 2 palme deasupra genunchilor), stransa pe cur de ziceai ca e venita la agatat masculi intarziati mintal. Era 15%-18% daca-mi aduc bine aminte, dar asta nu ma putea face sa nu ma tavalesc in rasul meu interior de cate ori o vedeam. Nu inteleg, cum de o lasau cei de acasa de la ea sa paraseasca domiciliul in hala asta. Si cum ziceam, era ca o petarda cand vorbea: bubuitoare si credea ea, convingatoare. Dar cand vorbea cu “sefa”, era ca o pisicuta miorlaitoate, unduitoare si rugatoare. Dupa un timp nu m-a mai interesat cea afacere pt ca ele aveau alta treaba decat sa convinga lumea ca ( de ex.) e in beneficiul fiecaruia doar sa-si schimbe locul de unde cumpara(parerea mea), in schimb cand mai calcam la open la rugamintele fierbinti ale sefei, nu eram atenta decat la comportamentul lor. Era o ferie !
Sefa era/este frumusica, istetica si cu aerul de artificial infasurat bine pe ea. Venea cobza sulemenita, aranjata always si cu zambetul american prins bine in dinti.
Daca acum mi se pare benefic pentru mine sa merg la toate open-urile ( din convingere si apoi din motiv de salvare a pielii pentru urmatorii ani), atunci imi era f. greu sa suport ca in fiecare marti sa ma prezint in locatia stabilita. Si nu m-a facut sa inteleg/simt ca EU am nevoie de afacerea asta. Mi-a transmis doar ca EA are nevoie de mine ca sa poata ajunge la un anumit nivel.
La open-uri lucrurile erau (din pct.meu de vedere) plictisitoare. Saptamana de saptamana vorbeau doar ele prin rotatie in fata salii. Invitatii erau extrem de rari (nu inteleg de ce). Ma asezam frumos pe scaun si incepea distractia mea personala. Ma uitam ca se straduiau sa fie imbracate “marca”, dar de multe ori dadeau cu oistea in gard. De ex. era o tanti trecuta de 50 de ani, caloasa si cu clontul la ea mereu. Se prezenta intotdeauna in cate o fusta scurta(cam 2 palme deasupra genunchilor), stransa pe cur de ziceai ca e venita la agatat masculi intarziati mintal. Era 15%-18% daca-mi aduc bine aminte, dar asta nu ma putea face sa nu ma tavalesc in rasul meu interior de cate ori o vedeam. Nu inteleg, cum de o lasau cei de acasa de la ea sa paraseasca domiciliul in hala asta. Si cum ziceam, era ca o petarda cand vorbea: bubuitoare si credea ea, convingatoare. Dar cand vorbea cu “sefa”, era ca o pisicuta miorlaitoate, unduitoare si rugatoare. Dupa un timp nu m-a mai interesat cea afacere pt ca ele aveau alta treaba decat sa convinga lumea ca ( de ex.) e in beneficiul fiecaruia doar sa-si schimbe locul de unde cumpara(parerea mea), in schimb cand mai calcam la open la rugamintele fierbinti ale sefei, nu eram atenta decat la comportamentul lor. Era o ferie !
Sefa era/este frumusica, istetica si cu aerul de artificial infasurat bine pe ea. Venea cobza sulemenita, aranjata always si cu zambetul american prins bine in dinti.
duminică, 28 februarie 2010
AMWAY
Acum vreo 10 ani am "intrat" in Amway. Nu aveam nici o convingere, dar m-am inscris pentru ca-mi placeau produsele. Sau mai bine zis o parte dintre ele, pe care le vazusem “la lucru” in casa unor prietene.
Si in nici un caz nu m-au convins (cei la care m-am inscris) ca e o afacere pentru mine. Vedeam ca afacerea e doar pentru ei, cei care ajunsesera la un anumit nivel. Si asta ma irita, mi se parea ca se folosesc de cei din jur pentru a-si atinge scopurile. Ma simteam manipulata. Din cauza incapatanarii mele, nu reuseam sa inteleg nimic. Vedeam doar un balaur mare care incearca sa-si infiga ghearele ascutite in naivitatea mea. Si pentru ca “Gigi Contra” din mine a fost mai tare decat orice, m-am retras.
Au trecut anii, eu am folosit in continuare produsele preferate pe care le cumparam de la o prietena. Si daca cineva indraznea sa ma abordeze (chiar si voalat) incercand sa ma capteze intr-o discutie despre amway, ii dadeam viteza urgent.
Pana zilele trecute cand mi-a telefonat o prietena din copilarie. Stiam mereu ce face, dar erau ani cand nu ne vedeam. N-aveam timp!
M-a convocat la o pitzarie. Mi-a zis in treacat ca vine si sponsorul ei din Bucuresti. Pentru ca alta treaba n-aveam, m-am dus. Cu gandul ca am sa ma amuz teribil cand o sa le dau verde la amandoi. Pana a venit D-ul Caras, noi am discutat de ale nostre. Apoi a venit omul, si-a comandat o apa plata si-a inceput sa-mi povesteasca. Si nu simteam “primejdia”. L-am lasat sa vorbeasca si i-am raspuns cuminte la toate intrebarile. Creierul meu nu dadea semne de neliniste, toate “agregatele” functionau in regim normal, nu intrasem in “alerta de grad 0”.
La urma, dupa ce mi-a explicat lucruri pe care eu le stiam (si il informasem ca am habar de afacere), m-a intrebat ce parere am. Ce credeti ca am raspuns??? Ca DA, vreau sa intru in aceasta afacere si vreau sa fac parte din echipa lor.
Acest domn a reusit sa-mi explice intr-un fel ce m-a determinat sa inteleg lucrurile dintr-un punct de vedere la care nu ma gandisem. Sunt foarte multumita ca mintea mea a reusit sa inteleaga lucruri atat de simple totusi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)