Si in nici un caz nu m-au convins (cei la care m-am inscris) ca e o afacere pentru mine. Vedeam ca afacerea e doar pentru ei, cei care ajunsesera la un anumit nivel. Si asta ma irita, mi se parea ca se folosesc de cei din jur pentru a-si atinge scopurile. Ma simteam manipulata. Din cauza incapatanarii mele, nu reuseam sa inteleg nimic. Vedeam doar un balaur mare care incearca sa-si infiga ghearele ascutite in naivitatea mea. Si pentru ca “Gigi Contra” din mine a fost mai tare decat orice, m-am retras.
Au trecut anii, eu am folosit in continuare produsele preferate pe care le cumparam de la o prietena. Si daca cineva indraznea sa ma abordeze (chiar si voalat) incercand sa ma capteze intr-o discutie despre amway, ii dadeam viteza urgent.
Pana zilele trecute cand mi-a telefonat o prietena din copilarie. Stiam mereu ce face, dar erau ani cand nu ne vedeam. N-aveam timp!
M-a convocat la o pitzarie. Mi-a zis in treacat ca vine si sponsorul ei din Bucuresti. Pentru ca alta treaba n-aveam, m-am dus. Cu gandul ca am sa ma amuz teribil cand o sa le dau verde la amandoi. Pana a venit D-ul Caras, noi am discutat de ale nostre. Apoi a venit omul, si-a comandat o apa plata si-a inceput sa-mi povesteasca. Si nu simteam “primejdia”. L-am lasat sa vorbeasca si i-am raspuns cuminte la toate intrebarile. Creierul meu nu dadea semne de neliniste, toate “agregatele” functionau in regim normal, nu intrasem in “alerta de grad 0”.
La urma, dupa ce mi-a explicat lucruri pe care eu le stiam (si il informasem ca am habar de afacere), m-a intrebat ce parere am. Ce credeti ca am raspuns??? Ca DA, vreau sa intru in aceasta afacere si vreau sa fac parte din echipa lor.
Acest domn a reusit sa-mi explice intr-un fel ce m-a determinat sa inteleg lucrurile dintr-un punct de vedere la care nu ma gandisem. Sunt foarte multumita ca mintea mea a reusit sa inteleaga lucruri atat de simple totusi.
