Well !

De la ultima postare, m-am tot documentat. Am mers la open-uri, am fost la un BBS. Dar mai ales am fost in echipa. Probabil, asta mi-a lipsit la prima mea incercare Amway. ECHIPA !
Prima data n-am inteles decat ca eu trebuie sa vand niste produse si daca am sa vand suficient de multe (woooow), am sa ajung 21%.
Acum – avand experienta traumatizanta anterioara - am cantarit foarte bine lucrurile si m-am documentat. Si deocamdata tot in documentare sunt. Probabil toata viata am sa am ceva nou de invatat. Si ma refer strict la aceasta afacere. Pentru ca domeniul e vast, dar parca incet-incet se ridica un val.
Am priceput deja ca Amway chiar e o afacere. Ca oricare alta. Produsele existente in Amway, sunt produse pe care le gasesti in absolut orice magazin care se respecta. Difera DOAR : calitatea (superioara a produselor amway), modul de distributie, faptul ca pentru cine e in sistem plateste cu 30% mai putin (cu posibilitatea de a se micsora pretul de cumparare), garantia de satisfactie ( ceea ce inseamna ca daca ai cumparat un produs amway, l-ai folosit si nu ti-a placut sau priit, il poti returna fara probleme si-ti primesti banii inapoi), faptul ca – in functie de vanzari ori consum – primesti bonusuri si-ti mai sunt aduse si la adresa ta sau unde alt’undeva doresti. Cam atat imi aduc eu aminte acum. DOAR ASTEA AR FI – in mare - DIFERENTELE. In rest, e cam la fel. Si ca orice afacere, o faci sau nu.
M-am intrebat cum fac eu daca vreau sa-mi deschid, sa zicem o farmacie. Am nevoie de locatie, angajati, apoi vin cheltuielile inerente. Deci prefer sa-mi deschid un magazin de comert ( peste 7.000 de produse) pe internet.
Daca am o farmacie sau orice alt tip de magazin, eu trebuie ca dupa ce-mi aranjez cat de frumos cred eu incinta si aduc marfa, sa ma asez frumos la „tejghea“ si sa astept clientii. Care vin sau nu, in functie de cat si cum am stiut sa-mi promovez afacerea. O vecina si-a deschis chiar o farmacie, in celalalt capat al orasului. Si reclama a inceput s-o faca pe scara blocului. Ea aducea medicamente pentru noi. Nu mai mergeam la farmacia din complexul comercial. La orice ora din zi sau noapte aveam medicamente, sfaturi competente si bunavointa. Apoi , noi vecinii am vorbit cu rude sau prieteni. Si asa, incet-incetisor, afacerea a inceput sa creasca. Bineinteles, nu fara munca. Programul la farmacie este de la 8 dim. pana la 8 seara. Si lucreaza doar vecina si fiica ei. Le este greu, dar a inceput sa mearga. Si marfa uneori le este adusa la farmacie pe comanda, alteori trebuie sa mearga la Bucuresti.
Fratele meu mi-a spus zilele trecute ca el imi face o favoare sa intre in afacerea mea. Si mi-a mai spus ca s-ar putea sa vorbeasca cu ceva prieteni din alt judet sa intre in afacere, dar cine-i plateste lui drumul pana acolo? El inca e opac: nu intelege ca favoarea i-am facut-o eu sa-i vorbesc CORECT despre aceasta oportunitate. Si favoarea de a face parte dintr-o echipa de exceptie. Adevarul e ca si eu gandeam la fel.
Daca ar fi avut o afacere clasica, cine i-ar fi platit lui drumul pana la depozitele din marginea Bucurestiului (de ex.) ca sa-si aduca marfa in magazin?
Deci, AMWAY e o afacere ca oricare alta. Ca “sa-ti mearga”, trebuie sa te scolarizezi : sa faci cursuri, sa citesti, sa mergi la seminarii unde unii mai experimentati ca tine iti pot da sfaturi bune.
Cunosc pe cineva care si-a facut o societate la care principalul obiect de activitate este montarea de centrale termice. A trebuit ca el si inca trei salariati sa mearga la Ploiesti (cred ca vreo luna), sa faca niste cursuri speciale. La urma s-a dat un examen in urma caruia fiecare a obtinut un atestat care a permis societatii sa primeasca aprobare pentru desfasurarea acestui tip de activitate. Probabil s-au cheltuit bani multi la Ploiesti. O luna, 4 persoane, cazare, mancare, cursuri platite…. Si el era abia la inceput. Stiu din auzite ca i-a fost foarte greu. A respectat “ reteta” , si si-a facut reclama cum a stiut el mai bine ( pe bani buni, evidet). In “lumina” noilor evenimente, nu stiu cum ii merge.
Afacerea mea acum e un magazinul AMWAY cu 7.000 de produse din care 1.500 exclusive care beneficiaza de garantia de satisfactie.
Daca e sa ma intrebati pe mine,ingredientele definitorii in reusita oricarei afaceri sunt VISUL si ECHIPA.

ECHIPA CONTEAZA

Pana sa ma inscriu din nou in Amway nu m-am intrebat prea adanc de ce nu mi-a placut in prima echipa. Credeam ca asa e “modelul”. Ca “astia” umbla sa te vaneze ca sa intri in afacerea LOR si sa scoata profit de pe urma prostiei tale. Multa lume gandeste asa si la ora actuala. Indrumatoarea mea de la aceea vreme (acum vreo 8 ani) se straduia micuta sa ma faca sa ma simt bine, dar nu reusea sa-mi transmita decat ceva de genul “esti prea slaba pentru dantura mea”. Venea un danf de superioritate care ma determina sa-i trimit in gand o urare de “mars ca ma iriti”. Mai mult decat atat, nu era singura care transmitea asta, tot ce era sub indrumarea ei avea- evident- cam acelasi comportament.
Daca acum mi se pare benefic pentru mine sa merg la toate open-urile ( din convingere si apoi din motiv de salvare a pielii pentru urmatorii ani), atunci imi era f. greu sa suport ca in fiecare marti sa ma prezint in locatia stabilita. Si nu m-a facut sa inteleg/simt ca EU am nevoie de afacerea asta. Mi-a transmis doar ca EA are nevoie de mine ca sa poata ajunge la un anumit nivel.
La open-uri lucrurile erau (din pct.meu de vedere) plictisitoare. Saptamana de saptamana vorbeau doar ele prin rotatie in fata salii. Invitatii erau extrem de rari (nu inteleg de ce). Ma asezam frumos pe scaun si incepea distractia mea personala. Ma uitam ca se straduiau sa fie imbracate “marca”, dar de multe ori dadeau cu oistea in gard. De ex. era o tanti trecuta de 50 de ani, caloasa si cu clontul la ea mereu. Se prezenta intotdeauna in cate o fusta scurta(cam 2 palme deasupra genunchilor), stransa pe cur de ziceai ca e venita la agatat masculi intarziati mintal. Era 15%-18% daca-mi aduc bine aminte, dar asta nu ma putea face sa nu ma tavalesc in rasul meu interior de cate ori o vedeam. Nu inteleg, cum de o lasau cei de acasa de la ea sa paraseasca domiciliul in hala asta. Si cum ziceam, era ca o petarda cand vorbea: bubuitoare si credea ea, convingatoare. Dar cand vorbea cu “sefa”, era ca o pisicuta miorlaitoate, unduitoare si rugatoare. Dupa un timp nu m-a mai interesat cea afacere pt ca ele aveau alta treaba decat sa convinga lumea ca ( de ex.) e in beneficiul fiecaruia doar sa-si schimbe locul de unde cumpara(parerea mea), in schimb cand mai calcam la open la rugamintele fierbinti ale sefei, nu eram atenta decat la comportamentul lor. Era o ferie !
Sefa era/este frumusica, istetica si cu aerul de artificial infasurat bine pe ea. Venea cobza sulemenita, aranjata always si cu zambetul american prins bine in dinti.

AMWAY

Acum vreo 10 ani am "intrat" in Amway. Nu aveam nici o convingere, dar m-am inscris pentru ca-mi placeau produsele. Sau mai bine zis o parte dintre ele, pe care le vazusem “la lucru” in casa unor prietene.

Si in nici un caz nu m-au convins (cei la care m-am inscris) ca e o afacere pentru mine. Vedeam ca afacerea e doar pentru ei, cei care ajunsesera la un anumit nivel. Si asta ma irita, mi se parea ca se folosesc de cei din jur pentru a-si atinge scopurile. Ma simteam manipulata. Din cauza incapatanarii mele, nu reuseam sa inteleg nimic. Vedeam doar un balaur mare care incearca sa-si infiga ghearele ascutite in naivitatea mea. Si pentru ca “Gigi Contra” din mine a fost mai tare decat orice, m-am retras.

Au trecut anii, eu am folosit in continuare produsele preferate pe care le cumparam de la o prietena. Si daca cineva indraznea sa ma abordeze (chiar si voalat) incercand sa ma capteze intr-o discutie despre amway, ii dadeam viteza urgent.

Pana zilele trecute cand mi-a telefonat o prietena din copilarie. Stiam mereu ce face, dar erau ani cand nu ne vedeam. N-aveam timp!

M-a convocat la o pitzarie. Mi-a zis in treacat ca vine si sponsorul ei din Bucuresti. Pentru ca alta treaba n-aveam, m-am dus. Cu gandul ca am sa ma amuz teribil cand o sa le dau verde la amandoi. Pana a venit D-ul Caras, noi am discutat de ale nostre. Apoi a venit omul, si-a comandat o apa plata si-a inceput sa-mi povesteasca. Si nu simteam “primejdia”. L-am lasat sa vorbeasca si i-am raspuns cuminte la toate intrebarile. Creierul meu nu dadea semne de neliniste, toate “agregatele” functionau in regim normal, nu intrasem in “alerta de grad 0”.

La urma, dupa ce mi-a explicat lucruri pe care eu le stiam (si il informasem ca am habar de afacere), m-a intrebat ce parere am. Ce credeti ca am raspuns??? Ca DA, vreau sa intru in aceasta afacere si vreau sa fac parte din echipa lor.

Acest domn a reusit sa-mi explice intr-un fel ce m-a determinat sa inteleg lucrurile dintr-un punct de vedere la care nu ma gandisem. Sunt foarte multumita ca mintea mea a reusit sa inteleaga lucruri atat de simple totusi.